Partnerka

De la Capisci

Salt la: navigare, căutare

Partnerka-urile sunt site-uri afiliate din Rusia (dar şi din alte ţări) al căror model economic este strâns legat de SPAM, economie subterană şi produse îndoielnice. Dar cum funcţionează un astfel de sistem?

Cuprins

De ce e profitabil

Imaginaţi-vă că aţi ajunge în situaţia de a vinde cantităţi mari de bunuri cu un profit semnificativ fără să vă mişcaţi din casă. Astăzi este posibil ca toate tranzacţiile şi livrările să se facă fără eforturi semnificative din partea vânzătorului – vezi puzderia de magazine virtuale care apar şi dispar peste noapte. Totuşi magazinele virtuale legitime au o mare problemă: clienţii. Pentru a fi profitabil, un magazin virtual trebuie să aibă clienţi; iar ca să aibă clienţi lumea trebuie să afle de magazin; iar într-o piaţă în care se vând aceleaşi produse peste tot, o căutare pe motoarele de căutare va duce clienţii în mod inexorabil către cele câteva magazine mari virtuale care domină piaţa.

Dar poate există şi o altă metodă de a ajunge la clienţi – în loc să-i aşteptăm să vină la noi, le împingem reclama în cutia poştală. Iar dacă magazinul nu e tocmai legitim, ci vinde Viagra fără licenţă, ceasuri false, software pirat sau materiale pentru adulţi pe sub mână, atunci există alternativa mesajelor nesolicitate (SPAM) şi în general a practicilor ilegale de atragere a clientelei.

Cum funcţionează

Revenind la exemplul cu magazinul virtual legitim, imaginaţi-vă că aţi angaja un om care să vă facă publicitate în schimbul unui procent din încasări. Ceea ce ar fi perfect ok, însă un singur om nu poate face foarte multe fără un buget, atunci când încearcă să folosească mijloace legitime de publicitate. Dacă însă înlăturăm „piedica” legitimităţii atunci lucrurile devin mult mai interesante: un singur om poate trimite o grămadă de mesaje nesolicitate. Sau şi mai bine, poate automatiza procesul, iar calculatorul lui poate trimite zi şi noapte mesaje nesolicitate. Sau, încă şi mai bine, acel singur om scrie un virus care preia controlul altor calculatoare, iar acelea trimit mesaje nesolicitate. Iar dacă profiturile sunt suficient de mari, atunci se poate angaja o armată de oameni în acest scop – ceea ce a dus de-a lungul timpului la proliferarea viruşilor, în mare parte exclusiv pentru scopul de a trimite SPAM.

Partnerka însă e ceva un pic diferit, deşi scopul e acelaşi: partnerka nu este atât o armată de oameni care trimit SPAM, ci o reţea afiliată de site-uri care trimit clienţii către site-ul „mamă”, acolo unde trebuie să ajungă banii. Tehnicile de atragere a clientelei sunt însă la fel de ilicite ca şi trimiterea de mesaje nesolicitate. Printre tehnicile „pasive” de atragere a clientelei se numără crearea automată a zeci de site-uri dedicate păcălirii motoarelor de căutare sau chiar impersonarea motoarelor de căutare, în aşa fel încât persoane oarecare perfect nevinovate ajung la un site controlat de aceste reţele în loc să ajungă la site-ul Google.[1]

Cea mai interesantă dezvoltare a partnerka este însă evoluţia tehnicilor odată cu apariţia conceptului de Web 2.0. Web 2.0 este numele generic dat site-urilor care permit indivizilor să interacţioneze mai direct decât în cazul site-urilor monolitice din anii 1990: blog-uri, wiki-uri, site-uri de socializare şi aşa mai departe.[2] În general site-urile Web 2.0 tind să fie destul de puternic interconectate, iar reţeaua partnerka a găsit căi de a exploata aceste interconexiuni pentru a dirija o cantitate considerabilă de trafic către reţelele lor afiliate. Evident că şi aici tehnicile sunt la fel de dubioase: programe automate care scriu în blog-uri comentarii cu acelaşi conţinut ca mesajele nesolicitate trimise prin e-mail, sau „participă” în forumuri transmiţând acelaşi gen de informaţie.

Altă trăsătură interesantă a partnerka este faptul că înseşi magazinele virtuale sunt complet automatizate, în aşa fel încât orice membru al reţelei îşi poate „aranja” fără efort un număr nelimitat de magazine virtuale – evident, toate magazinele dintr-o reţea vând aceleaşi produse, iar banii sunt dirijaţi de fapt pe acelaşi canal; singura diferenţă este faţada diferită a unui magazin sau a altuia.

Sumele traficate prin aceste reţele sunt suficient de mari încât efortul să merite pentru miile de afiliaţi: un webmaster talentat poate câştiga peste 10.000 euro pe lună activând într-o partnerka, dacă-şi dă silinţa.

Informaţii suplimentare

Note

  1. Tehnica se numeşte „DNS hijacking” şi produce exact rezultatul descris în articol: atunci când o persoană oarecare scrie „http://www.google.com/” în bara de adrese, site-ul care se deschide arată identic cu site-ul Google, dar este controlat de un membru partnerka. O variantă alternativă este infectarea calculatoarelor cu viruşi care să altereze rezultatele căutărilor, chiar în timp ce rezultatele sunt afişate în browser.
  2. În realitate Web 2.0 este un termen umbrelă care acoperă o sumă de intenţii, tehnici şi filozofii în ceea ce priveşte prezenţa pe Internet, aşa că definiţia variază în funcţie de context – am ales aici o definiţie relevantă prezentării acestui articol.